Ținutul Secuiesc - o regiune cu o mie de fețe

Ținutul Secuiesc este o regiune situată în centrul României, bine definită din punct de vedere istoric/etnografic. În vechile documente apare sub denumirea Terra Siculorum și Regnum Siculorum. Ținutul Secuiesc istoric a cuprins șapte scaune: Odorhei, Ciuc, Gheorgheni, Cașin, Mureș, Arieș, precum și scaunele Sepsi, Kézdi și Orbai, care s-au unit sub denumirea de Trei Scaune. În 1876, în locul scaunelor au fost formate comitate. Între anii 1952 și 1960, funcționează sub denumirea Regiunea Autonomă Maghiară, iar mai târziu se înființează Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară. În prezent, Ținutul Secuiesc cuprinde teritoriile județelor Harghita, Covasna și Mureș, locuite în majoritate de maghiari. Secuii sunt un grup etnic maghiar, cu o conștiință istorică și caracteristici lingvistice și etnice distincte. Ei au păstrat numeroase valori ale culturii populare arhaice care se regăsesc în tradițiile, literatura și arta lor populară.

Viața de aici este definită atât de condițiile de relief, cât și de condițiile climaterice. Iernile lungi și reci și verile scurte impun un ritm specific activităților agricole. Datorită climatului răcoros, nu este o zonă viticolă, totuși, în numeroase gospodării oamenii fac vin... din cartofi. Cartoful, cultivat pe arii extinse, este folosit și la prepararea aluatului pâinii de casă, dar făcând troc cu cartofi pentru struguri, secuii fac și „vin din cartofi”. Cartoful este cea mai importantă cultură agricolă a Ținutului Secuiesc. Din această regiune sunt aprovizionate cu această cultură numeroase regiuni ale țării. Pâinea de casă cu cartofi, precum și cozonacul „kürtős” – care a pornit din satele secuiești la un nou drum de cucerire a Europei – se bucură de mare popularitate.

Ținerea într-o singură turmă a animalelor familiilor din comunitate, alegerea ciobanului, ducerea oilor la păscut de ziua Sfântului Gheorghe, toate acestea fac parte încă din ciclul anual. Obiceiurile și sărbătorile populare sunt manifestări spectaculoase ale păstrării tradițiilor. În satele secuiești încă se mai păstrează vii obiceiurile legate de Fărșang, Paști, Rusalii, de culesul viei sau cele de Crăciun, oferind un bun prilej oamenilor de a se îmbrăca în porturi populare.

Satele și orașele primitoare sunt diferite și din punct de vedere al religiei, iar bisericile fortificate șoptesc cuvintele istoriei, de la năvălirea tătarilor până în prezent. Şi dacă am epuizat tot tezaurul cultural, băile populare cu ape minerale, pârtiile de schi sau traseele turistice oferă multiple posibilități de destindere.

Ținutul Secuiesc este un tărâm al legendelor. Legendele despre cetăți, formarea lacurilor, munților, despre izvoare, stânci și zâne care au fost transmise din gură în gură. Aici fiecare copac și piatră are o poveste. Pădurile ascund secrete, iar pietrele vorbesc despre timpuri străvechi.

Cel mai impresionant loc al acestui ținut este Lacul Sfânta Ana, singurul lac de origine vulcanică din Europa de Est și care a rămas intact de-a lungul timpului. Este situat la o altitudine de 946 m, având o adâncime de 7 m. În mijlocul unei zone temperate apare dintr-odată un peisaj din zonele reci: Tinovul Mohoș, situat într-unul dintre craterele vulcanice ale masivului Ciomad. Din lacul de odinioară au mai rămas doar câteva ochiuri de apă. Pe alocuri, turba groasă este colorată de diferite plante rare ca roua cerului (Drosera rotundifolia), vuietoarea (Empetrum nigrum) sau bumbăcărița (Eriophorum angustifolium). Pădurile întinse ale Carpaților de Curbură adăpostesc specii de vânat mare: ursul brun carpatin, cerbul carpatin, râsul sau lupul cenușiu.

Această regiune este o mare putere în domeniul apelor minerale, la nivel european. 40% din apele minerale îmbuteliate în România provin din Ținutul Secuiesc. Putem să ne stingem setea cu apele numeroaselor izvoare și, totodată, putem să ne răcorim în apele tămăduitoare ale băilor populare aflate pe lângă drumuri sau ascunse în adâncul pădurilor.